EpicTiparul este un cor desăvârșit, o armonie divină, pe care Karthus îl dirijează ca pe un ansamblu. Tenorul lui se înalță odată cu el, cântând bocete în tonalități minore și imnuri înălțătoare, elegii sobre și ode mărețe. Moartea devine viață, iar viața din nou moarte, în timp ce Karthus e veșnic, cântând fără încetare tiparul ce răsună în toți și toate.